0
Un sistem de detectare a gazului GPL cu electrovană are rolul de a identifica prezenţa gazului în aer şi, dacă instalaţia este configurată pentru această funcţie, de a transmite o comandă pentru întreruperea alimentării cu gaz.
Este important să facem diferenţa între cele două componente. Detectorul de gaz şi electrovana nu sunt acelaşi dispozitiv, chiar dacă sunt comercializate frecvent împreună sau fac parte din acelaşi sistem de siguranţă.
Detectorul monitorizează atmosfera din zona în care este instalat. Electrovana este montată în instalaţia de gaz şi poate întrerupe alimentarea atunci când primeşte comanda corespunzătoare.
Prin această combinaţie, sistemul poate face mai mult decât să avertizeze asupra prezenţei gazului: în configuraţiile proiectate astfel, poate comanda şi oprirea alimentării, reducând cantitatea suplimentară de gaz care ar putea ajunge în zona protejată.
GPL este un combustibil inflamabil. Dacă gazul este eliberat necontrolat şi ajunge în anumite concentraţii în aer, poate apărea o atmosferă inflamabilă.
În fază gazoasă, GPL-ul este în general mai dens decât aerul. Această proprietate este importantă atunci când se stabileşte poziţia unui detector destinat GPL, deoarece comportamentul gazului diferă de cel al gazelor mai uşoare decât aerul.
Poziţia exactă de montaj nu trebuie însă stabilită printr-o regulă universală de înălţime. Aceasta trebuie aleasă conform instrucţiunilor producătorului detectorului şi condiţiilor instalaţiei în care dispozitivul este utilizat.
Detectorul utilizează un element sensibil destinat identificării gazului pentru care dispozitivul a fost proiectat şi certificat. Atunci când condiţiile de alarmare definite pentru detector sunt îndeplinite, acesta poate activa semnalizarea sonoră şi vizuală şi, dacă modelul permite, o ieşire pentru comandarea altor componente.
Una dintre aceste componente poate fi electrovana de gaz.
Schema simplificată de funcţionare este:
Funcţiile exacte diferă între produse. De aceea, înainte de alegerea unui detector trebuie verificat dacă acesta este destinat GPL şi dacă poate comanda tipul de electrovană prevăzut în instalaţie.
Electrovana este elementul care poate modifica automat starea alimentării cu gaz atunci când primeşte comanda pentru care a fost proiectată.
Într-un sistem detector–electrovană, rolul său principal este diferit de cel al detectorului: detectorul identifică situaţia de alarmă, iar electrovana execută comanda de întrerupere a alimentării cu gaz, dacă aceasta este logica sistemului respectiv.
Acest lucru permite intervenţia automată a sistemului fără ca oprirea alimentării să depindă exclusiv de prezenţa unei persoane care să audă alarma şi să reacţioneze.
Electrovana nu trebuie însă considerată o soluţie care repară cauza unei scurgeri. Închiderea alimentării poate limita alimentarea în continuare cu gaz, dar cauza care a determinat alarma trebuie identificată şi remediată corespunzător înainte ca instalaţia să fie repusă în funcţiune.
Un detector care dispune doar de funcţia de alarmare avertizează utilizatorul atunci când sunt îndeplinite condiţiile sale de alarmă.
Un sistem compatibil detector–electrovană poate adăuga o funcţie suplimentară: transmiterea unei comenzi care determină întreruperea alimentării cu gaz.
Această diferenţă este importantă mai ales atunci când locuinţa nu este supravegheată permanent sau când ocupanţii nu pot reacţiona imediat la avertizarea sonoră.
Totuşi, prezenţa unei electrovalve nu transformă instalaţia într-un sistem lipsit de risc. Detectorul, electrovana, regulatorul, conductele, racordurile, ventilarea şi echipamentele consumatoare trebuie privite ca elemente ale unei instalaţii care trebuie proiectată, executată şi exploatată corespunzător.
În documentaţia detectoarelor de gaz poate apărea termenul LIE – limita inferioară de explozie, întâlnit şi sub abrevierea internaţională LEL.
Conceptul descrie limita inferioară a concentraţiei unui gaz sau vapor inflamabil în aer de la care poate exista un amestec inflamabil în condiţiile corespunzătoare.
Detectoarele destinate siguranţei sunt proiectate să avertizeze înainte de atingerea unei situaţii periculoase, conform caracteristicilor şi cerinţelor aplicabile produsului respectiv.
Nu trebuie însă presupus că orice detector GPL declanşează alarma la acelaşi procent din LIE. Pragul de alarmare trebuie verificat în documentaţia modelului exact.
Nu trebuie presupus acest comportament pentru orice electrovană.
Există diferite construcţii şi logici de comandă, iar comportamentul unei electrovalve la pierderea alimentării electrice depinde de produs şi de modul în care a fost proiectat sistemul.
Unele configuraţii pot fi proiectate astfel încât întreruperea să necesite o comandă electrică, în timp ce alte soluţii pot avea un comportament diferit. De asemenea, procedura de rearmare poate varia între produse.
Din acest motiv, termenul „fail-safe” nu trebuie atribuit automat oricărui detector cu electrovană. Trebuie verificată documentaţia tehnică a electrovalvei şi schema de funcţionare a ansamblului.
Comportamentul exact depinde de model şi de configuraţia sistemului. Detectorul poate genera o alarmă sonoră şi vizuală şi poate transmite o comandă către electrovana compatibilă sau către alte componente prevăzute în instalaţie.
O alarmă de gaz trebuie tratată ca o situaţie de siguranţă, nu ca o simplă eroare care trebuie anulată pentru ca echipamentul să continue să funcţioneze.
Dacă există miros de gaz sau o alarmă care poate indica prezenţa GPL, prioritatea este siguranţa persoanelor şi respectarea instrucţiunilor aplicabile situaţiilor de urgenţă. Trebuie evitate acţiunile care pot genera surse de aprindere.
Nu este recomandată căutarea improvizată a scurgerii, demontarea conexiunilor instalaţiei sau rearmarea repetată a electrovalvei pentru a restabili alimentarea cu gaz.
Cauza alarmei trebuie clarificată înainte ca instalaţia să fie considerată din nou sigură pentru utilizare.
Un sistem corect ales şi instalat poate contribui la siguranţă prin detectarea gazului, avertizarea ocupanţilor şi, dacă este prevăzut astfel, întreruperea automată a alimentării.
Detectorul nu poate însă preveni toate defecţiunile instalaţiei şi nu înlocuieşte proiectarea corectă, componentele compatibile, ventilarea necesară, verificările instalaţiei şi intervenţiile efectuate de personal competent.
De asemenea, detectorul nu trebuie utilizat ca metodă pentru a confirma că o instalaţie este etanşă. Faptul că detectorul nu este în alarmă nu reprezintă o verificare a etanşeităţii conductelor, racordurilor sau echipamentelor.
Rolul detectorului GPL cu electrovană este de a adăuga un nivel de protecţie instalaţiei, nu de a compensa o instalaţie defectuoasă sau necorespunzătoare.
În partea a doua analizăm cum se alege detectorul pentru GPL, de ce poziţionarea senzorului este importantă, cum se stabileşte compatibilitatea cu electrovana şi ce trebuie verificat pentru integrarea corectă în instalaţia de gaz.
Primul criteriu este tipul de gaz pentru care detectorul a fost proiectat. Nu este suficient ca produsul să fie descris generic drept „detector de gaz”. Documentaţia tehnică trebuie să precizeze că dispozitivul este destinat detectării GPL sau gazelor specifice aplicaţiei respective.
Înainte de alegere trebuie verificate caracteristicile modelului exact, inclusiv gazele detectate, condiţiile de utilizare, modul de alimentare, semnalizarea disponibilă, ieşirile de comandă şi compatibilitatea cu electrovana care urmează să facă parte din sistem.
Detectorul şi electrovana trebuie privite ca un ansamblu funcţional. Faptul că două produse pot fi conectate electric nu înseamnă automat că sunt compatibile pentru aplicaţia respectivă.
Poziţionarea influenţează capacitatea detectorului de a identifica gazul în zona pentru care a fost instalat.
GPL-ul în fază gazoasă este în general mai dens decât aerul, motiv pentru care detectoarele destinate acestui combustibil pot avea cerinţe de amplasare diferite faţă de detectoarele destinate unor gaze mai uşoare decât aerul.
Nu trebuie însă aplicată automat o regulă precum „detectorul se montează la 30–60 cm de pardoseală”. Distanţele faţă de pardoseală, aparatele consumatoare, uşi, ferestre, surse de ventilaţie sau alte elemente trebuie stabilite conform documentaţiei detectorului şi condiţiilor instalaţiei.
Un detector amplasat necorespunzător poate să nu monitorizeze reprezentativ zona pentru care a fost prevăzut, chiar dacă dispozitivul funcţionează corect din punct de vedere electric.
Nu există o listă universală valabilă pentru toate modelele, deoarece tehnologia senzorului şi condiţiile de instalare pot diferi.
Producătorul poate impune condiţii privind distanţele faţă de surse de căldură, zone cu curenţi puternici de aer, umiditate, vapori, contaminanţi sau alte elemente care pot influenţa funcţionarea senzorului.
De aceea, poziţia detectorului nu trebuie aleasă doar pentru că există o priză disponibilă sau pentru că dispozitivul este mai puţin vizibil într-un anumit loc.
Documentaţia modelului trebuie verificată înainte de stabilirea amplasamentului.
Electrovana nu se selectează numai după diametrul filetului şi nici exclusiv după puterea în kW a centralei sau a altui consumator.
Pentru alegerea corectă pot fi relevante:
Din acest motiv, o regulă precum „electrovană de 3/4 inch pentru o centrală de 24–28 kW” nu este suficientă pentru dimensionarea unei instalaţii GPL.
Nu. O dimensiune mai mare a racordului nu reprezintă automat o soluţie mai sigură sau mai performantă.
Electrovana trebuie selectată pentru condiţiile reale ale instalaţiei. Debitarea gazului, presiunile disponibile şi pierderile de presiune trebuie analizate împreună cu cerinţele consumatorilor şi cu restul componentelor sistemului.
Alegerea unei electrovalve doar după diametrul conductei sau după ideea că „mai mare înseamnă mai sigur” poate conduce la o selecţie tehnică nejustificată.
Nu trebuie presupus acest lucru.
Detectorul trebuie să dispună de o ieşire de comandă corespunzătoare, iar electrovana trebuie să fie compatibilă cu modul în care este realizată acea comandă.
Tensiunea de alimentare, tipul semnalului, logica de declanşare, starea valvei şi eventualele cerinţe de rearmare trebuie verificate în documentaţia celor două componente.
Dacă detectorul şi electrovana sunt furnizate ca sistem compatibil, trebuie respectată configuraţia indicată de producător. Dacă sunt selectate separat, compatibilitatea trebuie confirmată tehnic înainte de instalare.
Poziţia electrovalvei trebuie stabilită prin soluţia tehnică a instalaţiei, astfel încât funcţia de întrerupere urmărită să fie realizată corect.
Nu este recomandată aplicarea unei reguli universale de tipul „electrovana se montează între butelie şi centrală” sau indicarea unei distanţe fixe faţă de detector.
O instalaţie GPL poate include sursa de alimentare, regulatoare, conducte, armături, dispozitive de siguranţă şi unul sau mai mulţi consumatori. Configuraţia concretă determină poziţia şi caracteristicile componentelor.
Intervenţia asupra conductei de GPL şi montarea electrovalvei nu trebuie tratate ca operaţiuni DIY. Aceste lucrări trebuie realizate conform proiectului, documentaţiei echipamentelor şi cerinţelor aplicabile instalaţiei.
Regulatorul şi detectorul cu electrovană îndeplinesc funcţii diferite.
Regulatorul are rolul de a reduce şi controla presiunea gazului conform configuraţiei pentru care a fost proiectat. Detectorul monitorizează prezenţa gazului în atmosfera zonei protejate, iar electrovana poate întrerupe alimentarea atunci când primeşte comanda corespunzătoare.
Detectorul nu înlocuieşte regulatorul, iar regulatorul nu poate îndeplini funcţia unui detector de gaz.
De asemenea, instalarea unui detector nu rezolvă problemele provocate de un regulator necorespunzător, o conductă deteriorată, un racord neetanş sau un aparat consumator cu o defecţiune.
Filtrarea nu trebuie prezentată drept componentă obligatorie a oricărei instalaţii GPL. Necesitatea şi tipul filtrului depind de configuraţia instalaţiei, caracteristicile combustibilului, componentele utilizate şi cerinţele producătorilor.
Dacă un echipament sau proiectul instalaţiei prevede filtrare, trebuie utilizată soluţia compatibilă cu aplicaţia respectivă.
Un filtru nu înlocuieşte regulatorul, detectorul, electrovana sau celelalte componente de siguranţă.
Detectorul de gaz şi ventilarea îndeplinesc funcţii diferite şi nu trebuie considerate alternative.
Ventilarea necesară unei încăperi în care există instalaţii sau aparate pe gaz trebuie stabilită conform configuraţiei şi cerinţelor aplicabile. Detectorul are rolul de a monitoriza atmosfera în zona pentru care a fost instalat.
Nu este corect să modifici ventilarea unei încăperi cu scopul de a „trimite gazul către detector”. În acelaşi timp, poziţionarea detectorului trebuie făcută ţinând cont de condiţiile de mediu şi de indicaţiile producătorului.
Prezenţa detectorului nu justifică obturarea sau eliminarea elementelor de ventilare prevăzute pentru instalaţia respectivă.
Trebuie făcută diferenţa între amplasarea unui detector şi intervenţia asupra instalaţiei de gaz.
Pentru detector trebuie respectate instrucţiunile producătorului privind amplasarea, alimentarea, punerea în funcţiune şi testarea. Dacă sistemul necesită conexiuni electrice fixe, integrare cu alte echipamente sau alte lucrări specializate, acestea trebuie realizate corespunzător cerinţelor produsului şi instalaţiei.
Montarea electrovalvei presupune intervenţie asupra circuitului de gaz şi nu trebuie transformată într-un tutorial de instalare pentru utilizator.
Nu este recomandată tăierea conductelor, modificarea racordurilor, schimbarea regulatorului sau montarea improvizată a electrovalvei fără personal competent şi fără respectarea cerinţelor aplicabile.
Înainte de alegerea produselor, verifică documentaţia tehnică şi urmăreşte cel puţin următoarele elemente:
Alegerea corectă nu înseamnă doar cumpărarea unui detector şi a unei electrovalve cu diametrul potrivit. Cele două componente trebuie să fie compatibile între ele şi adecvate instalaţiei GPL în care vor funcţiona.
În partea a treia analizăm testarea şi întreţinerea sistemului, durata de serviciu a detectorului, alarmele repetate şi, mai ales, ce trebuie făcut şi ce trebuie evitat atunci când detectorul GPL intră în alarmă.
Testarea trebuie realizată conform instrucţiunilor producătorului detectorului şi ale sistemului detector–electrovană. Nu există o procedură universală sau un timp de răspuns care să poată fi aplicat tuturor produselor.
Dacă detectorul dispune de un buton TEST, acesta poate permite verificarea anumitor funcţii ale dispozitivului, precum semnalizarea sonoră, indicatoarele şi, în funcţie de construcţia sistemului, ieşirea de comandă către electrovană.
Butonul TEST nu trebuie interpretat automat ca o verificare completă a capacităţii senzorului de a detecta GPL. Funcţia exactă a testului trebuie verificată în manualul modelului.
De asemenea, nu trebuie utilizate improvizaţii pentru declanşarea detectorului prin eliberarea intenţionată de GPL sau prin apropierea altor substanţe de senzor. Dacă producătorul prevede o metodă specifică de testare, trebuie utilizată exclusiv procedura indicată.
Nu există un interval universal de testare sau întreţinere valabil pentru toate detectoarele GPL.
Frecvenţa verificărilor trebuie stabilită pe baza instrucţiunilor producătorului, a cerinţelor instalaţiei şi a condiţiilor în care funcţionează dispozitivul.
Este util ca utilizatorul să cunoască semnificaţia indicatoarelor detectorului şi să observe eventualele semnalizări de defect, expirare, alimentare necorespunzătoare sau alte stări prevăzute de model.
O alarmă, un indicator de eroare sau un comportament diferit de cel descris în documentaţie nu trebuie ignorate.
Nu trebuie presupus că un detector de gaz poate fi utilizat pe termen nelimitat doar pentru că dispozitivul încă se alimentează şi emite un semnal atunci când este apăsat butonul TEST.
Senzorul şi detectorul pot avea o durată de serviciu specificată de producător. În funcţie de produs, documentaţia poate indica o perioadă de utilizare, o procedură de verificare sau necesitatea înlocuirii detectorului ori a unei componente după atingerea limitei prevăzute.
Din acest motiv, data instalării şi informaţiile privind durata de serviciu trebuie cunoscute şi păstrate împreună cu documentaţia produsului.
Nu este corect să atribuim tuturor detectoarelor GPL o durată de viaţă standard de 5, 7 sau 10 ani. Se verifică specificaţia modelului exact.
Praful, contaminanţii şi condiţiile de mediu pot influenţa anumite tipuri de senzori, dar întreţinerea trebuie realizată numai în modul permis de producător.
Nu trebuie presupus că senzorul poate fi demontat sau curăţat direct. De asemenea, nu trebuie utilizate solvenţi, spray-uri, detergenţi sau alte substanţe în apropierea elementului sensibil dacă producătorul nu permite acest lucru.
Dacă documentaţia prevede curăţarea carcasei sau alte operaţiuni accesibile utilizatorului, acestea trebuie realizate prin metoda indicată.
Un detector care prezintă o eroare nu trebuie „reparat” prin curăţarea improvizată a senzorului.
O alarmă trebuie tratată ca o situaţie care necesită atenţie imediată. Nu trebuie presupus din start că detectorul s-a declanşat accidental.
Dacă există miros de gaz sau detectorul indică o posibilă prezenţă a GPL, prioritatea este siguranţa persoanelor. Trebuie respectate instrucţiunile de urgenţă aplicabile instalaţiei şi recomandările operatorului, furnizorului sau serviciilor competente.
Într-o asemenea situaţie trebuie evitate acţiunile care pot genera o sursă de aprindere. Nu se recomandă efectuarea de intervenţii improvizate asupra instalaţiei pentru identificarea scurgerii.
Dacă există un pericol imediat, persoanele trebuie să părăsească zona şi să solicite ajutorul serviciilor competente dintr-un loc sigur.
Declanşarea electrovalvei nu trebuie privită doar ca un inconvenient care trebuie eliminat prin rearmarea sistemului.
Dacă electrovana s-a închis ca urmare a unei alarme de gaz, trebuie clarificată cauza care a determinat declanşarea înainte de repunerea instalaţiei în funcţiune.
Rearmarea repetată a electrovalvei fără identificarea cauzei poate anula practic rolul de protecţie al sistemului.
Procedura de rearmare diferă între produse şi trebuie realizată numai în condiţiile prevăzute de producător şi de instalaţia respectivă.
Declanşările repetate nu demonstrează automat existenţa unei scurgeri şi nici nu demonstrează că detectorul este defect.
În funcţie de situaţie, trebuie analizate atât instalaţia GPL, cât şi detectorul şi condiţiile sale de funcţionare.
Pot fi relevante:
Nu este recomandată reducerea importanţei unei alarme repetate prin presupunerea că detectorul este „prea sensibil”. Cauza trebuie identificată corespunzător.
Detectorul nu trebuie utilizat ca instrument pentru localizarea improvizată a unei scurgeri, iar utilizatorul nu trebuie să demonteze racorduri, regulatoare, conducte sau electrovalve pentru a identifica sursa problemei.
Faptul că nu observi vizual o problemă nu demonstrează că instalaţia este etanşă. În acelaşi mod, absenţa unei alarme la detector nu reprezintă o verificare de etanşeitate.
Verificarea instalaţiei şi identificarea unei eventuale pierderi trebuie realizate prin metodele şi de către personalul competent pentru instalaţia respectivă.
Comportamentul sistemului după întreruperea şi revenirea alimentării electrice depinde de detector şi de tipul electrovalvei.
Nu trebuie presupus că orice electrovană se închide automat la întreruperea curentului sau că toate sistemele revin singure în starea anterioară după restabilirea alimentării.
Unele configuraţii pot necesita o anumită procedură de rearmare, iar altele pot avea o logică diferită. Comportamentul corect trebuie verificat în documentaţia sistemului.
Această informaţie este importantă încă din etapa de alegere a detectorului şi electrovalvei.
Nu. Detectorul reprezintă un nivel suplimentar de protecţie şi nu trebuie folosit ca substitut pentru o instalaţie proiectată, executată şi întreţinută corespunzător.
Un sistem de siguranţă poate include mai multe elemente cu funcţii distincte: alimentarea şi stocarea GPL, reglarea presiunii, conductele şi armăturile, echipamentele consumatoare, ventilarea necesară, detectorul şi sistemul de întrerupere a alimentării.
Defectarea sau alegerea incorectă a unei componente nu este compensată automat prin existenţa detectorului.
Este necesară o evaluare competentă atunci când există indicii că instalaţia sau sistemul de detectare nu funcţionează conform documentaţiei.
Printre situaţiile care necesită atenţie se numără:
Intervenţiile asupra conductelor, regulatorului, electrovalvei sau altor componente ale circuitului de gaz nu trebuie realizate prin încercări succesive de tip DIY.
Atunci când alegi sau verifici un astfel de sistem, urmăreşte câteva elemente esenţiale:
Detectorul GPL şi electrovana îndeplinesc două funcţii complementare: detectorul poate identifica prezenţa gazului şi genera alarma, iar electrovana poate întrerupe alimentarea atunci când primeşte comanda prevăzută de sistem.
Avantajul acestei configuraţii este că protecţia nu se limitează la avertizarea sonoră. Dacă sistemul este proiectat şi instalat corespunzător, alimentarea cu gaz poate fi întreruptă automat în situaţia pentru care dispozitivul a fost conceput.
Detectorul cu electrovană nu trebuie însă considerat o garanţie absolută împotriva incidentelor şi nici un înlocuitor pentru proiectarea, instalarea şi întreţinerea corespunzătoare a instalaţiei GPL.
Pentru o protecţie eficientă, detectorul trebuie să fie destinat GPL, amplasat conform documentaţiei, compatibil cu electrovana şi verificat pe durata utilizării. Iar dacă apare o alarmă, prioritatea nu este repornirea alimentării cu gaz, ci identificarea în siguranţă a cauzei care a determinat declanşarea.
